Legenda zambilei. Una dintre cele mai frumoase povesti de primavara

A fost odata ca niciodata… A fost odata un imparat mare si puternic care traia alaturi de sotia sa intr-o tara imbelsugata, plina de oameni harnici si gospodari. Pe toate le avea imparatul: bani, averi, siguranta tarii, bunastarea oamenilor, era iubit si rasfatat de imparateasa, dar nu avea copii.

Mult s-a mai rugat si a umblat imparatul pe la vraci si vrajitoare, doar-doar vor afla leacul si astfel bunul Dumnezeu le va darui ceea ce-si doreau cu atata inflacarare. In cele din urma, vazand cat de mult isi doresc acest copil, bunul Dumnezeu a trimis un inger in visul imparatasei care i-a spus:

-Imparateasa, mult ti-ai dorit un copil, si mult ai plans si te-ai rugat ca Dumnezeu sa ti-l dea! Afla ca rugile ti-au fost ascultate! Dar ia aminte: vei naste o fetita frumoasa, desteapta si iubita de toata lumea care va fi minunea si dragostea sotului tau, imparatul.

El, ca tata, va dori sa-i implineasca orice dorinta, oricat de mica, crezand ca dragostea lui poate fi masurata cu toate cadourile scumpe ce i le poate oferi. Fetita ta va fi insa deosebita: nu va dori nimic si va fi fericita oricat de putin sau mult ii veti da. Va veni insa o vreme cand isi va dori ceva ce imparatului ii va fi imposibil sa-i dea. Si daca nu-si va calca pe orgoliu, si nu-i va da, fata ta va muri chiar de mana tatalui sau!

Mult a tulburat-o pe imparateasa acest vis. La cateva zile a aflat ca este insarcinata, si amintirea visului s-a pierdut in alte si alte ganduri. Imparateasa se ocupa acum de alte lucruri: broda hainute, croseta bonetele si botosei, ba chiar ea impreuna cu imparatul au facut patutul copilului! Vai, imparatul era asa de mandru ca toata ziua isi saruta imparateasa spunand:

-Draga mea, stiu ca orice fata imparateasca are nevoie de o suita intreaga de bone sa-i creasca odrasla. Dar noi vom creste copilasul singuri, il vom lua cu noi peste tot si nu-l vom scapa niciodata din ochi!

Vedeti, imparateasa uitase sa-i spuna si ca va fi fata, si ca ingerul spusese ca vor avea un copil asa de modest si cuminte ca nu va vrea nimic.

A venit vremea sa nasca… Imparatul, cand a vazut ca are o fetita, a si uitat ca isi dorea baiat. I-a pus numele Zambila, pentru ca era o fetita de o delicatete rara: ochii verzi sclipeau ca doua boabe de roua care se oglindesc in iarba frageda, pielea ii era catifelata si parfumata iar rasul sau cristalin umplea tot palatul.

Au trecut anii. Zambila crestea si se facea tot mai frumoasa. Alte fete si-ar fi dorit rochii, matasuri sau bijuterii. Ea le putea primi pe toate imediat de la tatal sau. Dar niciodata ea n-a spus ce vrea. Uneori, surprins, tatal sau o intreba:

-Zambila, printesa mea, esti fericita, ai de toate?

– Da, tata, am! venea raspunsul ei insotit de un pupic pe crestetul batranului imparat.

Dar iata ca Zambila crescuse destul de mare pentru a se marita. Imparatul si imparateasa dadeau baluri in cinstea fiicei lor doar-doar isi va gasi vreun print. Dar fetei parca nu-i placea nici un baiat.

Intr-o seara, pe cand imparatul se tot gandea ce printi sa mai invite pentru a-i fi pe plac fiicei sale, Zambila veni la el si zise:

-Tata, stiu ca vrei sa ma casatoresc! Ei afla, ca eu deja iubesc pe cineva si, de vei accepta acest lucru, vom fi cu totii fericiti.

Imparatul isi asculta fiica. Era curios sa afle despre cine este vorba… Vreun print, vreun fiu de boier de rang inalt?

-Nu, tata, este fiul gradinarului!

-Cum? Fiul gradinarului? Nu se poate! Te-a vrajit cu leacuri necurate!

-Tata, nu ti-am cerut niciodata nimic, dar acum iti cer sa ma lasi sa-mi implinesc menirea!

-Vai, vai, dar cum, fiica mea?! Vor rade toti!!!!

Manios, imparatul porni in gradina. Acolo, fiul gradinarului tocmai se ingrijea de cativa trandafiri. Imparatul, manios, scoase sabia sa-l ucida. Zambila a fost insa mai iute: si-a pus drept scut fragedul sau trup din dorinta de a-si salva iubitul.

Fata a murit… In locul unde sangele ei a picurat pe pamant au iesit primele flori pe care toti le-au numit zambile.

Zambila albastra semnifica constanta in dragoste, iar cea rosie sau roza simbolizeaza o natura jucausa.Zambila galbena este un simbol al geloziei.Zambila alba semnifica frumusete netainuita, neascunsa.