Adevărul despre oamenii pe care te poți baza cu adevărat! Părintele Calistrat: “Să vă uitați câte rude aveți la evenimentele vieții! Câte rude sar când aveți un necaz…”

Cine te ajută la nevoie? Părintele Calistrat: “Să vă uitați câte rude aveți la evenimentele vieții! Câte rude sar când aveți un necaz, când faceți o casă, când aveți o boală, când aveți o primejdie” De ce se întâmplă asta:

Știți care este răspunsul: “Nu te-am deranjat, știam că ai greutăți și nu am vrut să te mai încurc!” Putea să te „încurce” dar nu a vrut să te încurce, putea să te ajute, nu a putut…era ocupat cu altceva!

Vin evenimentele vieții, îți crești copii, ai datorii, ai bănci care te îngrămădesc și te încâlcesc, rămâi șomer și ai nevoie de un loc de muncă. Cine vine să te întrebe: “Ce faci frate? Poate ai nevoie de un ban, de o pâine, de un prieten?”

Și încercați să vedeți câtă lumea vine, atunci când moare cineva și au rămas atâtea lucruri în urmă: case, grădini, bani și avere! Atunci veți vedea și veți cunoaște arborele genealogic de la Matei, de trei ori câte paisprezece neamuri. „Hoitul miroase și atrage corbii!”.

Pildă: “Când alergi în zadar după lucruri care nu folosesc și nu ai măsura lucrurilor, te autodistrugi!”

Un lucru care pe mine mă preocupă și pe dumneavoastră ar trebui să vă intereseze: „Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot?”(Matei 6:27)

Adică ce ai putea să faci tu în plus, ca restul lumii, ca să devii mai interesant ca restul lumii?

Chiar dacă ai ajuns bogat, împărat sau ministru.. tot mori! ” Și m-am uitat în urma mea și am văzut oase goale și țărână..”, adică cimitirul. El se uita la groapă, la moarte și o contemplă.. „care-i ostașul, care-i săracul, care-i împăratul, care-i bogatul?”

Iar Solomon spune: „Deşertăciunea deşertăciunilor, zice Ecclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni! Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudeşte sub soare? Un neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne totdeauna! Soarele răsare, soarele apune şi zoreşte către locul lui ca să răsară iarăşi.

Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte şi, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale. Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat.Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună: ochiul nu se satură de câte vede şi urechea nu se umple de câte aude. Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare..”(Eccle. 1:2-9).