Când aveam 10 ani, tatăl meu s-a recăsătorit. Mama vitregă a rămas repede însărcinată și a născut un fiu, dar eu am devenit…

Când aveam 10 ani, tatăl meu s-a recăsătorit. Mama vitregă a rămas repede însărcinată și a născut un fiu. Eu am devenit bonă, bucătăreasă și femeie de serviciu gratuită în același timp.

Toți membrii familiei mi se adresau doar cu „Hei, tu”. Eu purtam hainele, care îmi erau demult mici, iar fratele meu primea zilnic jucării noi. Când el a mai crescut, eu am fost lipsită de spațiu personal: am fost mutată în sufragerie, iar camera mea a fost oferită fratelui.

Cred că singurul lucru, pentru care îi sunt recunoscătoare tatălui meu, este că el a stopat toate încercările mamei vitrege de a mă lovi. Dar nimeni nu a interzis înjosirile morale.

În fiecare zi ascultam discursuri despre cât sunt de urâtă — nimeni niciodată nu mă va observa — și proastă — nu voi obține o educație și voi lucra ca femeie de serviciu. Mama vitregă îmi povestea zilnic că eu voi fi suportată în această casă doar până la majorat și că ea mă va alunga în stradă chiar de ziua mea.

Petreceam toate vacanțele la bunica. Și ea considera că eu sunt „oaia neagră” din familia lor. Ea blestema ziua, în care fiul ei s-a căsătorit cu mama mea și se bucura că mama nu mai este în viață.

Eu întotdeauna mă miram de ce ei pur și simplu nu m-au dat la o instituție specializată pentru copii, precum orfelinatele. Cu 6 luni înainte de majoratul meu am auzit întâmplător discuția dintre tatăl și mama mea vitregă și atunci am înțeles totul.

Mama vitregă spunea că eu nu voi fi de acord pentru nimic în lume, iar tata o asigura că el mă va convinge să-i donez apartamentul și că ea nu are motive de îngrijorare. Dar el nu avea dreptate: a apărut un motiv de îngrijorare pentru mama vitregă.

Eu am încetat să fiu afectată de acuzațiile lor și de atacurile fratelui mai mic. Dacă înainte mă temeam de majorat, acum îl așteptam cu nerăbdare.

La ziua mea de naștere s-au adunat toate persoanele interesate: tata cu mama vitregă, bunica și părinții mamei vitrege. După primul tort servit cu ceai din ultimii 8 ani, mi s-a spus să mă pregătesc. Când am întrebat „Pentru ce?”, mi-a răspuns bunica:

Astăzi ai devenit adultă. Începând cu această zi, tu ești responsabilă pentru faptele tale. De asemenea, astăzi este ziua, în care vei mulțumi familiei tale pentru tot ce a făcut pentru tine.

Acum tu și tata veți merge la notar și tu îi vei dona apartamentul. Ai moștenit acest apartament de la mama ta, dar totul trebuia să decurgă altfel. Ea a promis că îl va lăsa ca moștenire fiului meu, dar, în schimb, l-a donat ție. Dar tu îți vei îndeplini datoria acum. Pregătește-te!

Fețele lor aveau o expresie într-atât de festivă, încât abia am reușit să mă abțin să râd.

Da, bunica. Eu îmi voi răsplăti familia pentru tot ce a făcut pentru mine. Drept recunoștință, eu nu o voi da afară astăzi, ci îi voi oferi o săptămână pentru pregătiri. Cronometrul e setat.

Vai, ce a început! Am fost împresurată de acuzații de nerecunoștință. Mama vitregă striga fără încetare că a crescut un șarpe la piept.

Tata mi-a dat o palmă pe față. Părinții mamei vitrege au început să spună că au prevenit-o despre nerecunoștința copiilor străini. Bunica a spus că nu am nimic sfânt în suflet și a plecat trântind ușa.

Ei s-au mutat. Acum trăiesc cu bunica…