Cinci intelepciuni budiste care te vor ajuta sa te concentrezi asupra lucrurilor importante

Viata nu este un picnic, scrie Ideapod. De prea multe ori trebuie sa depasim obstacolele din calea noastra. Uneori incercam sa ne prefacem ca nu observam aceste obstacole, pentru ca ele nu sunt in puterea noastra. Dar daca vrem sa traim o viata plina si libera, trebuie sa ne descurcam cu ele.

Budistii cred ca fericirea poate fi realizata numai prin acceptarea vietii in toata diversitatea ei, inclusiv in toate aspectele negative. In caz contrar, este o inselare de sine si o incercare de a merge impotriva fortelor universului.

Iata 5 reguli budiste despre viata care vor fi utile pentru toata lumea

1. Nu are rost sa ne ingrijoram.

Anxietatea apare in cap si nu are nici o valoare in viata. Anxietatea schimba lucrurile care vor veni? Si daca nu, atunci este o pierdere de timp.

Asa spune maestrul budist Thich Nhat Han:

„Anxietatea nu ofera nimic. Chiar daca va faceti griji de douazeci de ori mai mult, aceasta nu schimba circumstantele. Grijile tale vor face ca lucrurile sa se inrautateasca.

Lasati totul sa mearga asa cum e scris, putem gasi satisfactie in a face tot ce depinde de noi. Daca nu reusim sa respiram, sa zambim si sa traim in fiecare moment al vietii, nu putem niciodata ajuta pe nimeni.

Sunt fericit in prezent. Nu cer mai mult. Nu ma astept la mai multa fericire sau imprejurari care sa ma faca mai fericit. Principala practica este obiectivitatea, lipsa de efort, lipsa de atasament „.

2. Daca vrem sa fim fericiti, trebuie sa ne dam seama de realitate.

Budismul ne invata ca, pentru a obtine adevarata libertate, este necesar sa vedem realitatea asa cum este ea. In loc sa va atasati de idei si opinii, trebuie sa fiti deschisi la adevaruri. Multi incearca sa mentina o atitudine pozitiva, evitand emotiile si situatiile negative. Dar trebuie sa le recunoastem si sa le acceptam daca vrem sa fim liberi. Budistul Pema Chodron spune:

„In aceasta situatie, avem doua posibilitati alternative: de a distruge vechile credinte sau de a ramane cu ele; continuati sa credeti in ideea fixa ​​a realitatii sau sa o revizuiti.

3. Trebuie să acceptăm în mod activ schimbarea.

Totul în viață se schimbă. Te-ai născut și pleci în timp. Vremea se schimbă în fiecare zi. Oriunde te uiți, totul constă în schimbare. Dar mulți încearcă să mențină imutabilitatea și consecvența. Și asta merge împotriva structurii universului.

Prin acceptarea și realizarea schimbărilor, suntem eliberați și avem ocazia de a crea viața la dorință. Budistul Daisaku Ikeda spune:

„Budismul ne învață că totul curge. Singura întrebare este dacă acceptăm aceste schimbări în mod pasiv sau ne asumam răspunderea pentru a crea schimbări pozitive. Conservatorismul și auto-conservarea pot fi comparate cu iarna si noaptea iar spiritul de pionierat și efortul pentru idealuri seamănă cu primăvara, dimineața și nașterea „.

4. Rădăcina suferinței – în căutarea sentimentelor temporare.

Mulți dintre noi sunt urmăriți de sentimente care par a fi fericirea pentru noi. Credem că fericirea este bucurie, euforie … dar acestea sunt doar sentimente temporare. Și urmărirea constantă a acestora se transformă în suferință numai pentru că sunt tranzitorii.

Fericirea reală vine din pace interioară – satisfacția față de tine și locul tău în viață. Yuval Noi Harari spune:

„Potrivit budismului, rădăcina suferinței nu este durere, nu este tristețe sau chiar lipsă de sens.

Rădăcina reală a suferinței este căutarea fără sfârșit a sentimentelor efemere, care se transformă în tensiune constantă, anxietate și nemulțumire. Din cauza acestei urmăriri, mintea nu este întotdeauna satisfăcută. Chiar și când simte plăcere, nu este mulțumita, deoarece se teme că acest sentiment va trece în curând și dorește să-l extindă și să-l întărească.

Oamenii sunt eliberați de suferință, nu când aceștia se confruntă cu acea plăcere trecătoare, ci când își dau seama de natura impermanentă a tuturor simțurilor și nu mai încearcă să se lupte cu ei „.

5. Meditația este calea de a pune capăt suferinței.

Meditația ne învață că totul este impermanent, în special sentimentele noastre. Ea ne învață că nu este altceva decât momentul prezent. După cum spune Yuval Noi Harari:

„Acesta este scopul meditației budiste. Când meditați, trebuie să urmăriți cu grijă mintea și corpul, să urmăriți nașterea și stergerea neîntreruptă a sentimentelor. Când se oprește aceasta cautare, mintea se relaxează, se curăță și se calmează.

Toate felurile de sentimente sunt în mod constant faurite si sterse – bucurie, furie, plictiseală, pofte – dar când le opriți, le acceptați așa cum sunt. Trăiți în momentul actual. Aici si acum”