Mesaje Inspirationale

Motivul fundamental al tuturor realizărilor sunt motivația și inspirația.

Cum reactioneaza creierul atunci cand esti indragostit

Se poate simti ca magie si fluturi, dar totul vine din creierul tau. Afla despre relatia fascinanta dintre dragoste si creier.
Desi se spune adesea ca inima este implicata atunci cand iti gasesti „jumatatea mai buna”, creierul este responsabil pentru a te face sa simti acei „fluturi” in stomac si alte sentimente legate de dragoste.

In articolul de astazi, vrem sa aruncam o privire asupra reactiei dintre dragoste si creierul tau si sa-ti spunem cum iti raspunde mintea cand te indragostesti.

Dragostea si creierul tau

Stiinta a descoperit multe lucruri interesante despre dragoste si despre creier:

– Modificarile apar in sistemul nervos. Nu este magic – e biologic.

– Cand te indragostesti, nu poti vorbi in mod normal, transpiri foarte mult, iti bate inima puternic si rosesti.
– Toate acestea sunt cauzate de schimbarile chimice din interiorul tau.

Mai mult: in stadiul initial de a te indragosti, emani feromoni si alte semnale olfactive pe care cealalta persoana le va observa.
Odata ce acest lucru s-a intamplat, urmatorul pas este o crestere a productiei a doi hormoni: adrenalina si noradrenalina.
– Ambele contribuie la a te face sa simti atractia si, de asemenea, putina timiditate.

– Primul creste tensiunea arteriala si accelereaza pulsul.

– Al doilea este responsabil pentru atractia sexuala si sentimentele de bunastare ori de cate ori esti aproape de cel pe care-l iubesti.
In timpul acestei etape, se implica si un alt hormon: testosteronul. Desi este mai frecvent asociat cu barbatii, si femeile il experimenteaza (intr-o masura mai mica).

Este un tip de afrodisiac care este generat cand simti o dorinta sexuala.

Dragostea adevarata, hormonii si creierul

Dupa aceste prime momente de euforie si pasiune, dragostea adevarata apare. Prin aceasta, se produc mai multi hormoni in creier.
Unul dintre ei este feniletilamina sau PEA.

Aceasta amfetamina naturala este stimulanta. In acelasi timp, te determina sa fii entuziasmat, astfel incat sa nu doresti sa te gandesti la altceva decat la persoana pe care o iubesti. Vrei sa ai grija de ei, vrei sa ii rasfeti si vrei sa fii cu ei tot timpul.

Acest hormon iti poate modifica perceptia si te poate determina sa crezi ca partenerul tau este perfect si nu are defecte.

Este, de asemenea, responsabil pentru declansarea altor neurotransmitatori in creier. De exemplu, dopamina este responsabila de placere si de intarire.

De aceea este adesea spus ca dragostea este ca un drog, si suntem dependenti de a fi indragostiti.

Daca dintr-un anumit motiv relatia ta se termina in acest stadiu, vei trece prin simptomele de retragere similare cu cele ale unei persoane cdependente.

O alta substanta apare si ea in scena: oxitocina. Aceasta te face mai dragut, afectuos si dispus sa iti exprimi sentimentele prin sarutari si atingeri. Cu un motiv bun, aceasta se numeste „hormonul dragostei” si este legat de reproducere, nastere si alaptare.

Apare in hipotalamus si este stocata in glanda pituitara (care o secreteaza atunci cand este necesar).

Atunci cand oxitocina este stocata in cantitati mari, vei simti o dorinta mai mare de a fi cu persoana iubita.
Ea declanseaza un raspuns placut in creier si actioneaza ca o „recompensa”. Iti permite sa iti vezi partenerul ca fiind mai atractiv.

Creierul se indragosteste pentru totdeauna?

Desi am plecat deja de la unele dintre conceptele romantice tipice, trebuie sa dezamagim din nou pe unii dintre poetii de aici: dragostea nu dureaza pentru totdeauna.

Din pacate, creierul nu poate secreta hormoni „iubirii” tot timpul. De fapt, nu ai putea sa o suporti! Reactiile chimice legate de indragostire pot continua sa apara timp de pana la cinci ani intr-o relatie.

Dupa aceea, corpul si mintea se obisnuiesc cu „drogul”. Apoi, nu mai are acelasi efect ca si inainte (la fel ca in cazul anumitor medicamente).

De-a lungul anilor, te-ai familiarizat mai bine cu partenerul tau si l-ai coborat de pe piedestal. Apoi, treci prin diferite experiente pozitive si negative.

Acesta este momentul in care va trebui sa lucrezi mai mult la relatia ta, deoarece creierul tau nu o mai face pentru tine.