Era o zi ca oricare alta, atunci când am luat hotărârea să termin cu tot și cu toate.
Am decis să renunț la serviciul pe care îl aveam, să termin cu relația în care eram, să rup orice relație cu Dumnezeu.
Dar, înainte de asta, m-am dus în pădure, pentru că, de obicei, aici purtam discuțiile cu Dumnezeu, și m-am gândit să îi mai acord o șansă.
Ajungând acolo, l-am întrebat :
”Doamne, poți să-mi dai un motiv să nu renunț?”
Răspunsul Său m-a surprins:
”Uită-te în jurul tău! Vezi feriga și bambusul de lângă tine?”, mi-a zis el.
I-am răspuns:
”Da”.
El a continuat:
”când le-am plantat am avut mare grijă de ele. Le-am plantat la lumină, le-am udat constant, astfel feriga a crescut repede. Haina ei verde a acoperit pământul, dar cu bambusul nu s-a întâmplat nimic, dar nu am renunțat. În cel de-al doilea an, feriga a devenit și mai viguroasă și mai verde, dar sămânța de bambus nu a dat niciun semn. Și totuși, nu am renunțat.”
”În cel de-al treilea an”, continuă Dumnezeu, ”feriga devenea din ce în ce mai frumoasă, iar bambusul nu creștea nici măcar un pic. În al patrulea an, bambusul se încăpățânase să nu facă nimic, dar eu tot nu am renunțat.
Apoi, în al cincilea an, a răsărit un mugure , comparativ cu feriga era prea mic și insignifiant, dar 6 luni mai târziu bambusul se înălțase la peste 3 m. Cei cinci ani care trecuseră, îi folosise ca să își dezvolte rădăcinile, să poată supraviețui. Nu am dat nici uneia dintre creațiile mele o provocare pe care să nu o poată trece.”
După aceea m-a întrebat :
”Copilul meu, știi că în tot acest timp în care ai suferit și te-ai luptat, de fapt ți-ai dezvoltat rădăcinile? Nu am renunțat la bambus, nu o să renunț niciodată la tine.”
”Niciodată să nu te compari cu ceilalți”, a continuat el. ” Bambusul l-am creat cu un alt scop, decât feriga, chiar dacă ambele înfrumusețează pădurea. Așa că, stai liniștit. Timpul tău va veni și în curând te vei înălța și tu, la fel ca bambusul.”
Iar eu am întrebat:
” Cât de sus o să mă înalț, Doamne?”
El mi-a răspuns liniștit:
”Cât de sus se va înălța bambusul?”
Confuz, am întrebat:
”Cât de sus poate!?”
Dumnezeu mi-a răspuns:
”Da, înălțându-te tu mă vei onora pe Mine”.
După această conversație, am părăsit pădurea și am hotărât să scriu această poveste. Și sper să poți vedea că Dumnezeu nu renunță niciodată la tine, așa că nici tu nu ar trebui să renunți la El!
Orice problemă pe care Dumnezeu ne-o așează în cale, nu face decât să ne întărească, nimic nu este peste puterile noastre!
Alte Articole
10 lectii de viata de la un batran de 90 de ani: „Traieste fara regrete”
Povestea oualor rosii. O legenda ce-ti va tulbura sufletul
Cum trecem pe langa fericirea noastra: o pilda inteleapta