Cred ca tarie ca indiferent de circumstante, nu am intalnit si mai mult, nu am cunoscut pe nimeni intamplator in viata mea. In drumurile mele, in cautarile mele, in aventura mea prin viata…
Poate nu imi mai amintesc exact numele sau chipul tuturor celor de care m-am lovit pe drum, dar imi amintesc cu siguranta ca, intr-un anume punct al vietii mele, unii oameni si-au pus amprenta asupra mea: unii discret, printr-o idee, altii pregnant prin idei strecurate si infiltrate adanc in mintea mea.
Asa e cu oamenii…vin, pleaca. Nici nu stii ce aduc sau ce iau cu ei. Unii iau bucati de suflet, altii lasa urme adanci, altii nici nu stii cand dispar discreti…Si totusi toti ne invata cate ceva. Cum sa fim sau cum sa nu fim…
Eu asa i-am impartit, in buni sau mai putin buni, in categoria vreau sa fiu ca ei sau in alta: asa nu!
Dar am invatat de la fiecare ceva:
De la visatori si romantici am invatat ca oricand este un apus de soare de vazut, un tarm de mare, un petec de padure.
De la ambitiosi am invatat ca nimic nu este imposibil de facut atunci cand este facut cu dragoste si bucurie.
De la indragostiti am invatat ca iubirea este limba universala pe care o vorbesc toti indiferent din ce colt de lume vin.
De la egoisti am invatat ca iubirea de sine nu este neaparat o calitate atunci cand calci in picioare pentru a-ti atinge scopul.
De la credinciosi am invatat ca Dumnezeu este singurul care ne iubeste neconditionat. El si trimisul sau pe pamant: mama!
De la artisti am invatat poezia si versul si visul…
Tu ce ai invatat de la cei din jur?
Alte Articole
De ce ne „doare”, de fapt, sufletul
Povestea femeii de 55 de ani care a crezut ca va imbatrani alaturi de tatal copiilor sai: ”Aveam o casnicie fericita. Sotul meu se comporta exemplar, era atent. Intr-o zi…”
Intuitia: Cum sa inveti sa te auzi pe tine insuti