Odata, in vremuri indepartate, zeii s-au adunat si au vrut cumva sa se distreze singuri. Unul dintre ei a sugerat:
– Putem lua ceva de la oameni?
La care a raspuns un alt zeu:
– Putem sa luam ceva – fericirea. Dar unde sa o ascundem?
S-au gandit, au cautat, dar nu reusit sa gaseasca un loc in care sa ascunda fericirea oamenilor.
Unul dintre ei a spus sa ascunda fericirea pe cel mai inalt varf din lume, la care ceilalti au raspuns:
– Oamenii sunt foarte puternici, se pot urca pe orice varf. Ei vor urca rapid acest varf si isi vor gasi fericirea.
Altul a gasit o alta varianta:
– Este necesar sa ascundem fericirea pe fundul celei mai adanci mari. Si ceilalti i-au zis:
“Oamenii sunt cele mai curioase creaturi pe care le-am creat, deci este usor pentru ei sa faca o masina care sa se scufunde in mare”.
– Atunci, sa aruncam fericirea pe o alta planeta, cu siguranta acolo nimeni nu o va gasi.
“Va amintiti ca le-am dat o minte agera, datorita careia pot construi cu usurinta o nava si pot sa calatoreasca oriunde vor”.
Iar cel mai intelept si cel mai in varsta zeu a spus:
“Stiu eu un loc unde nu vor putea gasi fericirea.” Ascunde-o inauntru lor, nimeni nu se uita acolo. Ei isi petrec toata viata incercand sa gaseasca fericirea peste tot, cu exceptia lor.
Alte Articole
10 lectii de viata de la un batran de 90 de ani: “Traieste fara regrete”
Povestea oualor rosii. O legenda ce-ti va tulbura sufletul
Cum trecem pe langa fericirea noastra: o pilda inteleapta