Trebuie sa fim dispusi sa invatam, sa iesim din bule, sa privim in afara, pentru ca invatam lectii chiar si de la oameni care fac rau vietii noastre.
Imi amintesc ca mama mea povestea despre o perioada in care, cand eram copii, dupa ce unul dintre copii ii daduse un raspuns nepoliticos, s-a dus sa stea in bucatarie sa regrete, se temea ca nu va putea face fata educatiei noastre. Acolo, a simtit un imbold din partea lui Dumnezeu , acesta i-a aratat ca oamenii au de invatat.
Nu am uitat niciodata aceasta poveste, pentru ca asa ma confrunt si eu cu viata, incercand sa indepartez ceva din tot ceea ce se intampla, stergandu-mi lacrimile in timp ce caut semne, lectii, noi inceputuri. Nu este usor deloc, dar incerc mereu sa reflectez asupra a ceea ce mi se intampla, pentru a putea intelege responsabilitatea mea in orice.
Nu-mi pot permite sa stau in tristete prea mult timp, pentru ca exista oameni care merg cu mine.
Logic, nu vom putea gestiona toate dezavantajele intr-un mod echilibrat. Exista intuneric care pare greu, deoarece ii afecteaza pe cei pe care ii iubim, in timp ce privim neputincios toate acestea, fara a putea face nimic. In unele etape ale vietii noastre, supravietuim tarandu-ne intr-o ceata. Prin urmare, avem nevoie de ajutor, fie de la cineva din viata noastra, fie de la un profesionist.
Ma simt deosebit de recunoscator in aceasta privinta, deoarece tandretea mamei mele si cuvintele tatalui meu au fost intotdeauna extrem de consolare. Astazi, am oameni apropiati de mine, pe care stiu ca pot conta, unii care sa ma asculte, altii sa prezinte solutii, altii sa rada. Cat de bine este sa avem aceasta garantie a oamenilor care ne iubesc, care ne sustin, care nu ne-ar lasa niciodata in pace.
Pana la urma, sunt exemple despre cum ar trebui sa fim, sunt darurile pe care ni le ofera viata.
Intr-adevar, desi pare a fi o discutie mica, totul in aceasta viata are un motiv pentru care trebuie sa credem sau nu in Dumnezeu. Dar trebuie sa fim dispusi sa invatam, sa iesim din bule, sa privim afara, pentru ca invatam lectii chiar si de la oameni care fac rau vietii noastre. Mai presus de toate, trebuie sa ne cunoastem. Astazi, accept tot ce sunt, bun si rau, pentru ca defectele mele ma definesc si ele.
Perfectiunea nu exista.
Alte Articole
De ce ne „doare”, de fapt, sufletul
Povestea femeii de 55 de ani care a crezut ca va imbatrani alaturi de tatal copiilor sai: ”Aveam o casnicie fericita. Sotul meu se comporta exemplar, era atent. Intr-o zi…”
Intuitia: Cum sa inveti sa te auzi pe tine insuti