Într-o bună zi, în viața fiecărui om vine Dumnezeu!

Trăia odată un om. El avea trei vise: să aibă un loc de muncă bine plătit, să se căsătorească cu o femeie frumoasă şi să devină celebru în lume.

Într-o iarnă geroasă omul mergea în grabă pentru un interviu la o anumită companie. Dintr-o dată, chiar în faţa lui a căzut un om în vârstă. Omul s-a uitat la cel căzut, în capul său a apărut ideea că cel mai probabil este beat şi a mers mai departe. Acest lucru l-a ajutat să nu întârzie la întâlnirea programată. Dar interviul nu a avut loc cu succes: omul nu l-a trecut.

Într-o seară omul se plimba pe străzile oraşului. Observând o trupă de artişti pe stradă, s-a oprit să se bucure de spectacol. Spectatori erau puţini, dar piesa a fost distractivă şi interesantă. După ce s-a terminat au izbucnit aplauze, iar oamenii au început să se depărteze.

Omul a dat să plece şi el, dar cineva l-a atins timid pe umăr. Era eroina principală a jocului, o bătrânică-clovn. Ea l-a întrebat dacă i-a plăcut spectacolul şi dacă a fost mulţumit. Dar omul nu a vrut să poarte o conversaţie, s-a întors cu dezgust şi a plecat acasă.

Într-o noapte ploioasă omul se grăbea acasă de la ziua de naştere a unui prieten. El era foarte obosit, iar în mintea lui domina gândul unei băi parfumate şi a un pat cald şi confortabil. Dintr-o dată a auzit suspinul înăbuşit al cuiva. Era o femeie care plângea.

Stătea pe o bancă lângă casa omului. Fără o umbrelă. Singură. Văzând omul, i-a cerut ajutor. Ea avusese un accident în familie şi avea nevoie de cineva să o asculte. Omul pierdut în gânduri i-a apărut în faţa ochilor.

Omul a trăit o viaţă nefericită. Şi a murit.

Plecat spre cer, omul l-a întâlnit pe prietenul său, Îngerul Păzitor.

– Ştii, am avut o viaţă mizerabilă şi fără de valoare. Am avut trei vise, dar niciunul nu s-a realizat. Îmi pare rău…

– Prietenul meu, am făcut totul pentru ca toate visele tale să devina realitate, dar pentru acest lucru am avut nevoie doar de mâna, ochii şi inima ta.

– Şi ce dacă?

– Îţi aminteşti de omul căzut în timpul iernii? Am de gând să îţi arăt această imagine… Acel om era directorul companiei la care erai atât de nerăbdător să ajungi. Ai fi avut o carieră ameţitoare. Tot ce se cerea de la tine era mâna ta.

Îţi aminteşti de clovnul bătrân, care te deranja cu întrebări? Era o tânără actriţă foarte frumoasă care s-a îndrăgostit de tine la prima vedere. Ai fi avut un viitor, copii, dragoste şi ai fi fost fericit. Tot ce se cerea de la tine erau ochii.

Îţi aminteşti femeia plângând aproape de casa ta? Era o seară ploioasă şi ea era distrusă. Era un scriitor bine cunoscut. Ea trecuse printr-o criză de familie şi într-adevăr avea nevoie de un sprijin.

Dacă ai fi ajutat-o, dacă ai fi primit-o în apartamentul tău să îi fie cald datorită cuvintelor tale înţelepte de consolare, ea ar fi scris o carte în care ar fi vorbit despre acest caz. Cartea ar fi devenit cunoscută în toată lumea şi tu ai fi ajuns faimos pentru că autorul ar fi indicat pe prima pagină numele tău. Tot ce se cerea de la tine era inima ta. Nu ai fost atent, prietene…

Omul a oftat din greu şi a înţeles totul.

Morala: Ascultă și cercetează lumea, pe Dumnezeu îl asculți și îl cercetezi…ea îţi oferă o mulţime de oportunităţi. Ajutorul trebuie să ți-l oferi, nu doar să îl primeşti şi atunci vei cunoaşte fericirea, dragostea şi împlinirea!