Prezenta celor pe care ii iubim ramane in noi chiar si dupa ce acestia pleaca

Sunt zile in care zambim si zile pin care reflectam. Ma gandeam la existenta vietii si la cat de fragila este viata , ma uitam la niste videoclipuri pe internet si am dat peste un clip al animatiei emotionante “Coco” , de la Pixar, care prezinta traditiile si folclorul culturii mexicane din Ziua Mortilor.

Cand am auzit din nou primele coarde ale piesei „Remember me”, interpretate de Rogério Flausino, de la Jota Quest, in scena in care Hector isi ia la revedere de tanara Mama Coco, fiica lui, m-am trezit ca imi amintesc de tatal meu cantand la chitara. O melodie, un taburet din lemn si o melodie compusa pentru mine. Fata in varsta de trei ani s-a asezat multumita, urmand versurile acelei melodii care au facut-o sa planga de bucurie, pentru ca chitara are un sunet care face ca sufletul sa fie cantat atat de profund si puternic.

Am crescut asa, simtind muzica. Fratele meu a cantat si el. Am venit dintr-o familie de compozitori care obisnuiau sa cante serenade pana in zori.
Mi-am amintit si de bunicii, unchii, verii si o sora de a mea. Si timpul … Intotdeauna el. El ia pe oricine iubim, fara ca noi sa ne dam seama. Zi de zi ne vom pierde persoanele dragi in clipele unui ochi, intr-un adio vesel, fara sa stim ca va fi ultima data cand il spunem.

Nu vom sti niciodata. Viata se estompeaza prea devreme. Unii pleaca fara sa aiba timp sa se bucure de viata, altii decid sa isi puna capat vietii, iar altii sunt jefuiti de dreptul lor de a trai.

Uneori, ma trezesc uitandu-ma la stele sau privesc pietricelele de pe trotuare si ma intreb la cate povesti au asistat. Cate intalniri,certuri , cate promisiuni care in urmatoarea secunda au devenit doar un vis.

Regret toate povestile frumoase care puteau fi scrise pe deplin, pierdute in bucla eterna a „ce o sa se intampla daca…”.

Apoi sterg lacrimile de durere pentru ca  sufletele pierdute inca mai traiesc prin mine.

Au trait viata care le-a fost data sau cea pe care si-au facut-o singuri. Eu nu mai pot decat sa dau reluare la ce s-a intamplat anterior. Realizez ca  viata este reinnoita si eternizata. Inchid ochii si zambesc. Nimeni nu a murit cu adevarat, doar ca traiesc in amintirile noaste.